4 definiții pentru prunduire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUNDUI, prunduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. – Prund + suf. -ui.

A PRUNDUI ~iesc tranz. (terenuri, drumuri, curți etc.) A acoperi cu prund. /prund + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prundui vb., ind. prez. 1 sg. și 3pl. prunduiesc, imperf. 3 sg. prunduia; conj. prez. 3 sg. și pl. prunduiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRUNDUI vb. (reg.) a prundi, a prunduli. (A ~ un drum.)

Intrare: prunduire
prunduire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prunduire
  • prunduirea
plural
  • prunduiri
  • prunduirile
genitiv-dativ singular
  • prunduiri
  • prunduirii
plural
  • prunduiri
  • prunduirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prundui, prunduiescverb

  • 1. rar A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spunea vătavu de la Pepeleni c-au să prunduiască cu el șoselele cele nouă. ALECSANDRI, T. I 24. DLRLC
etimologie:
  • Prund + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.