4 definiții pentru prumuta
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
prumuta vt [At: DOSOFTEI, ap. DA II1, 529 / Pzi: prumut / E: ml *promutuare] (Îrg) A împrumuta.
prumút, V. împrumut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRUMUTA vb. v. da, împrumuta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prumuta vb. v. DA. ÎMPRUMUTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: prumuta
| verb (VT3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)