4 definiții pentru prumuta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prumuta vt [At: DOSOFTEI, ap. DA II1, 529 / Pzi: prumut / E: ml *promutuare] (Îrg) A împrumuta.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRUMUTÁ vb. v. da, împrumuta.

Intrare: prumuta
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prumuta
  • prumutare
  • prumutat
  • prumutatu‑
  • prumutând
  • prumutându‑
singular plural
  • prumu
  • prumutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prumut
(să)
  • prumut
  • prumutam
  • prumutai
  • prumutasem
a II-a (tu)
  • prumuți
(să)
  • prumuți
  • prumutai
  • prumutași
  • prumutaseși
a III-a (el, ea)
  • prumu
(să)
  • prumute
  • prumuta
  • prumută
  • prumutase
plural I (noi)
  • prumutăm
(să)
  • prumutăm
  • prumutam
  • prumutarăm
  • prumutaserăm
  • prumutasem
a II-a (voi)
  • prumutați
(să)
  • prumutați
  • prumutați
  • prumutarăți
  • prumutaserăți
  • prumutaseți
a III-a (ei, ele)
  • prumu
(să)
  • prumute
  • prumutau
  • prumuta
  • prumutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)