2 definiții pentru proședere
Explicative DEX
proședere sf [At: SFC IV, 25 / Pl: ~ri / E: proședea] (Îvr) Ocupare a unui loc aflat în față într-o adunare.
Arhaisme și regionalisme
proședere, proșederi, s.f. (înv.) așezare în față, ocupare a primelor locuri într-o adunare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: proședere
proședere substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||