3 definiții pentru prozice

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prozice vt [At: ARH. FOLK. III, 105, 113, 154 / Pzi: ~zic / E: pro3- + zice] (Ban) A zice din nou. corectat(ă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: prozice
verb (VT644)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prozice
  • prozicere
  • prozis
  • prozisu‑
  • prozicând
  • prozicându‑
singular plural
  • prozi
  • proziceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prozic
(să)
  • prozic
  • proziceam
  • prozisei
  • prozisesem
a II-a (tu)
  • prozici
(să)
  • prozici
  • proziceai
  • proziseși
  • proziseseși
a III-a (el, ea)
  • prozice
(să)
  • prozi
  • prozicea
  • prozise
  • prozisese
plural I (noi)
  • prozicem
(să)
  • prozicem
  • proziceam
  • proziserăm
  • proziseserăm
  • prozisesem
a II-a (voi)
  • proziceți
(să)
  • proziceți
  • proziceați
  • proziserăți
  • proziseserăți
  • proziseseți
a III-a (ei, ele)
  • prozic
(să)
  • prozi
  • proziceau
  • proziseră
  • proziseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)