O definiție pentru proxenisi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

proxenisí, proxenisésc, vb. IV (înv.) a pricinui, a cauza, a produce.

Intrare: proxenisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • proxenisi
  • proxenisire
  • proxenisit
  • proxenisitu‑
  • proxenisind
  • proxenisindu‑
singular plural
  • proxenisește
  • proxenisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proxenisesc
(să)
  • proxenisesc
  • proxeniseam
  • proxenisii
  • proxenisisem
a II-a (tu)
  • proxenisești
(să)
  • proxenisești
  • proxeniseai
  • proxenisiși
  • proxenisiseși
a III-a (el, ea)
  • proxenisește
(să)
  • proxenisească
  • proxenisea
  • proxenisi
  • proxenisise
plural I (noi)
  • proxenisim
(să)
  • proxenisim
  • proxeniseam
  • proxenisirăm
  • proxenisiserăm
  • proxenisisem
a II-a (voi)
  • proxenisiți
(să)
  • proxenisiți
  • proxeniseați
  • proxenisirăți
  • proxenisiserăți
  • proxenisiseți
a III-a (ei, ele)
  • proxenisesc
(să)
  • proxenisească
  • proxeniseau
  • proxenisi
  • proxenisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)