2 definiții pentru proviantare
Explicative DEX
proviantare sf [At: POLIZU / P: ~vi-an- / Pl: ~tări / E: provianta] (Înv) Aprovizionare cu proviant (1).
Arhaisme și regionalisme
proviantare, proviantări, s.f. (înv.) aprovizionare a armatei cu proviant (v.).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: proviantare
proviantare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||