prospăta¹ [At: DRLU / Pzi: ~tez / E: prea + ospăta] 1-2 vtr (Trs) A (se) ospăta din belșug. 3 vt (C. i. oameni) A avea o anumită atitudine față de ceva sau cineva. 4 vt (Spc) A mustra.

prospăta² vt [At: CANTEMIR, HR. 288 / Pzi: ~tez / E: proaspăt] (Îvr) A reîncepe.

prospăta¹, prospătez, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se ospăta din belșug. 2. (despre oameni) a avea o anumită atitudine față de..., a trata într-un anumit fel. 3. a mustra, a pedepsi.

prospăta², prospătez, vb. I (înv.) a relua, a reîncepe.