O definiție pentru promtuar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

promtuár s. n. (sil. -tu-ar), pl. promtuáre

Intrare: promtuar
  • silabație: -tu-ar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • promtuar
  • promtuarul
  • promtuaru‑
plural
  • promtuare
  • promtuarele
genitiv-dativ singular
  • promtuar
  • promtuarului
plural
  • promtuare
  • promtuarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)