O definiție pentru promtuar
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
promtuar s. n. (sil. -tu-ar), pl. promtuare
Intrare: promtuar
promtuar substantiv neutru
- silabație: -tu-ar
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)