6 definiții pentru prois
Explicative DEX
prois s [At: SCRIBAN, D. / Pl: nct / E: ns cf proeresis] (Reg) 1 (Îla) De ~ sau de bun ~, din ~ (cuiva) Din proprie inițiativă. 2 (Îal) De bunăvoie.
PROIS s. m. sg. (Numai în loc. adj.) De prois (sau loc. prep. din proisul, de bun proisul meu) = de bunăvoie (sau de bunăvoia mea, din capul meu). Apoi dă – vreau să i-l dau de bun proisul meu cutare lucru. I. CR. V 376.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROIS s. m. (Înv. și reg., în expr.) De prois (sau din proisul, de bun proisul meu) = de bunăvoie, din proprie inițiativă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
proís, V. proeresis.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
proéres(is) n., pl. urĭ (ngr. proéresis, vgr. pro-airesis. V. eres). Sec. 18-19. Voĭe, bună-voință. – Și azĭ fam. (Mold.) proés: de bun proesu meŭ (de bună voĭa mea). Și proís (Șez. 30, 168). V. măgan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
prois s.n. (reg.; în loc. adv.) de prois = din proprie inițiativă, de bunăvoie, neconstrâns de nimeni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M6) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
proissubstantiv masculin
- De prois (sau locuțiune prepozițională din proisul, de bun proisul meu) = de bunăvoie (sau de bunăvoia mea, din capul meu). DLRLC
- Apoi dă – vreau să i-l dau de bun proisul meu cutare lucru. I. CR. V 376. DLRLC
-