O definiție pentru progen


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

progén s. m., pl. progéni

Intrare: progen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • progen
  • progenul
  • progenu‑
plural
  • progeni
  • progenii
genitiv-dativ singular
  • progen
  • progenului
plural
  • progeni
  • progenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)