O definiție pentru prodigare
Explicative DEX
PRODIGA, prodig, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer.
Intrare: prodigare
prodigare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
prodiga, prodigverb
- 1. A cheltui fără măsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- [Revista] «Literatorul» a prodigat elogiuri acestui poet. MACEDONSKI, O. IV 45. DLRLC
- Comisiunea lexicografică este invitată a... nu prodiga frazele date drept exemple. ODOBESCU, S. II 342. DLRLC
- 1.1. A acorda cu generozitate, a dărui din belșug. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
-
etimologie:
- prodiguer DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.