2 definiții pentru proclețire
Explicative DEX
proclețire sf [At: BIBLIA (1688), 2881/1 / Pl: ~ri / E: procleți] (Bis; îvr) 1 Anatemizare. 2 Afurisire.
Arhaisme și regionalisme
proclețire s.f. (înv.) anatemizare, afurisire, condamnare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: proclețire
proclețire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||