4 definiții pentru procleție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

procleție sf [At: CORESI, L. 376/13 / Pl: ~ii / E: proclet + -ie] 1 (Bis; înv) Anatemă. 2 (Înv) Ipocrizie. 3 (Reg; csnp) Iuțeală.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROCLEȚÍE s. v. afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, duplicitate, excomunicare, falsitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug.

procleție s. v. AFURISENIE. AFURISIRE. ANATEMĂ. BLESTEM. DUPLICITATE. EXCOMUNICARE. FALSITATE. FĂȚĂRNICIE. IPOCRIZIE. MINCIUNĂ. PERFIDIE. PREFĂCĂTORIE. VICLENIE. VICLEȘUG.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

proclețíe, procleții s. f. Anatemă, afurisenie. ♦ Ticăloșenie, fățărnicie, ipocrizie. – Din proclet + suf. -ie.

Intrare: procleție
procleție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procleție
  • procleția
plural
  • procleții
  • proclețiile
genitiv-dativ singular
  • procleții
  • procleției
plural
  • procleții
  • proclețiilor
vocativ singular
plural