2 definiții pentru probăit
Explicative DEX
probăit, ~ă a [At: CANTEMIR. I. I. II, 165 / Pl: ~iți, ~e / E: probăi] (Îvr) Probat (1).
Arhaisme și regionalisme
probăit, -ă, adj. (înv.) probat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: probăit
probăit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)