prilestit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 30^v/11 / V: (îrg) prel~, ~los~, (înv) ~lăs~, ~lis~ / Pl: ~iți, ~e / E: prilesti] 1 (Înv) Amăgit. 2 (Spc) Ademenit. 3 (Îrg) Zăpăcit. 4 (Reg; d. copii; îf prelestit) Neastâmpărat. 5 (Reg; îf prelestit, prilistit) Pipernicit. 6 (Reg; d. oameni; îf prilostit) Care nu are noroc. 7 (Îvr) Degradat. 8 (Înv) Calomniat. 9 (Înv) Proferat. 10 (Reg) Schimonosit.

prelestit, ~ă a vz prilestit

prilăstit, ~ă a vz prilestit

prilistit, ~ă a vz prilestit

prilostit, ~ă a vz prilestit

uprelestit, ~ă a vz prilestit

PRILESTIT adj. v. ademenit, aiurea, aiurit, amăgit, bezmetic, chircit, degenerat, descreierat, închircit, înșelat, momit, nebun, nedezvoltat, păcălit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prostit, sedus, sfrijit, smintit, trișat, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.

prilestit adj. v. ADEMENIT. AIUREA. AIURIT. AMĂGIT. BEZMETIC. CHIRCIT. DEGENERAT. DESCREIERAT. ÎNCHIRCIT. ÎNȘELAT. MOMIT. NEBUN. NEDEZVOLTAT. PĂCĂLIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. PROSTIT. SEDUS. SFRIJIT. SMINTIT. TRIȘAT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

prelestit, s.n. – (reg.) Nebunie, prostie, sminteală, aiureală: „Mâncate-ar prelestitu’ cujmă, că rău mă încălzești” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 278; Călinești). – Din sl. prělištiti „a înșela” (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).