PREVENIT, -Ă, preveniți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a fost avertizat, încunoștiințat. 2. S. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.

prevenit, ~ă [At: BOLLIAC, O. 273 / Pl: ~iți, ~e / E: fr prévenu] 1-2 smf, a (Persoană) care a fost avertizată asupra consecințelor neplăcute sau primejdioase ale faptelor sale. 3 a (D. neplăceri, primejdii) Împotriva căruia s-au luat măsuri. 4 smf (Jur) Persoană împotriva căreia s-a luat măsura arestului preventiv.

PREVENIT, -Ă, preveniți, -te, s. m. și f. (Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. – V. preveni.

PREVENIT, -Ă, preveniți, -te, s. m. și f. (Învechit) Persoană ținută în stare de arest preventiv în baza unui mandat de arestare. Natura acestor procese este specificată dupre... știința de carte a preveniților. I. IONESCU, M. 246.

prevenit a. care are prevențiuni. ║ m. cel acuzat de un delict sau de o crimă și deținut ca atare.

*prevenít, -ă adj. (d. previn, după fr. prévenu). Anunțat din ainte: fiind prevenit de periculu care-l aștepta. Influențat, dispus contra saŭ pentru: un judecător prevenit în favoarea acuzatuluĭ. Subst. Jur. Arestat bănuit de o crimă saŭ delict, dar nejudecat încă.