4 definiții pentru prejmuire
Explicative DEX
prejmuire sf [At: CR (1832), 1191/23 / V: pregim~ / Pl: ~ri / E: prejmui] (Înv) 1 Împrejurime. 2 Loc împrejmuit. 3 (Reg; pex) Gard făcut în jurul stogului Si: împrejmuire, îngrăditură.
pregimuire sf vz prejmuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PREJMUIRE s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prejmuire s. v. APROPIERE. ÎMPREJURIME. JUR. PREAJMĂ. VECINĂTATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: prejmuire
prejmuire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pregimuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.