3 definiții pentru preceptoare
Explicative DEX
*preceptór, -oáre s. (lat. prae-céptor, -óris. V. perceptor). Care dă precepte, educator, învățător: Séneca a fost preceptoru luĭ Nerone. Fig. Nenorocirea e un preceptor sever.
Sinonime
PRECEPTOR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tânăr.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRECEPTOR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tînăr.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: preceptoare
| substantiv feminin (F103) Surse flexiune: Scriban, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
preceptor, preceptorisubstantiv masculin preceptoare, preceptoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). DEX '09 DLRLC DN
- Carte a învățat în casă cu preceptor. SADOVEANU, E. 67. DLRLC
-
etimologie:
- précepteur DEX '09 DEX '98 DN
- praeceptor DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.