3 definiții pentru preceptoare

Explicative DEX

*preceptór, -oáre s. (lat. prae-céptor, -óris. V. perceptor). Care dă precepte, educator, învățător: Séneca a fost preceptoru luĭ Nerone. Fig. Nenorocirea e un preceptor sever.

Sinonime

PRECEPTOR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tânăr.)

PRECEPTOR s. (înv.) dascăl, (livr. înv.) mentor. (~ al unui tînăr.)

Intrare: preceptoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: Scriban, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preceptoare
  • preceptoarea
plural
  • preceptoare
  • preceptoarele
genitiv-dativ singular
  • preceptoare
  • preceptoarei
plural
  • preceptoare
  • preceptoarelor
vocativ singular
  • preceptoare
  • preceptoareo
plural
  • preceptoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preceptor, preceptorisubstantiv masculin
preceptoare, preceptoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Carte a învățat în casă cu preceptor. SADOVEANU, E. 67. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.