preaslăvire sf [At: MINEIUL (1776), 11^r/25 / Pl: ~ri / E: preaslăvi] (Înv) Preamărire.

PREASLĂVIRE s. 1. v. glorie. 2. v. glorificare. 3. v. preamărire.

PREASLĂVIRE s. 1. cinste, cinstire, elogiu. glorie, laudă, mărire, omagiu, preamărire, proslăvire, slavă, slăvire, (înv.) mărie, pohfală, pohvalenie. (~ cuvenită cuiva.) 2. elogiere, glorificare, lăudare, mărire, preamărire, proslăvire, slavă, slăvire, (rar) apoteoză, exaltare, (înv.) prealăudare, preaslăvie, sărbătorire. ( ~ unui erou.) 3. binecuvîntare, glorificare, laudă, mărire, preamărire, proslăvire, slavă, slăvire. (~ vremurilor noastre.)