10 definiții pentru preasfântă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt.

preasfânt, ~ă [At: CORESI, EV. 157 / S și: prea sfânt, prea-sfânt / V: (înv) ~svânt, pres~, presvânt, (reg) ~sânt / Pl: ~nți, ~e / E: prea + sfânt cdp slv прѣсвѧтъ] 1 a (În titulatura clericilor, călugărilor, sfinților etc.) Care a primit harul divin Si: preasfințit. 2 sfa Fecioara Maria.

PREASFẤNT, -Ă, preasfinți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfânt. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt.

PREASFÎ́NT, -Ă, preasfinți, -te, adj. (Bis.) Sfînt. ♦ (Substantivat, f.) Maica Domnului. Toată jalea mea pustie Mi-oi preface-o-n rugăciune la picioarele preasfintei. VLAHUȚĂ, P. 62.

PREASFÂNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (în adresări către slujitorii bisericii) Care a primit harul divin. /prea + sfânt


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!preasfấnt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfínți; f. preasfấntă, pl. preasfínte

preasfânt adj., s. m. (sil. mf. -sfânt) → sfânt


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREASFÂNT s. (BIS.) preasfinția (art.), preasfințit. (~ul arhiereu.)

PREASFÂNTA s. art. v. Maica Domnului.

PREASFÎNT s. (BIS.) preasfinția (art.), preasfințit. (~ul arhiereu.)

Intrare: preasfântă
preasfântă substantiv feminin
  • silabație: -sfânt
substantiv feminin (F22)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preasfântă
  • preasfânta
plural
  • preasfinte
  • preasfintele
genitiv-dativ singular
  • preasfinte
  • preasfintei
plural
  • preasfinte
  • preasfintelor
vocativ singular
plural