2 definiții pentru preînștiința

Explicative DEX

preînștiința vt [At: BARIȚIU, D. A. I, 37 / P: pre-în-ști-in~ / Pzi: ez / E: pre- + înștiința] (Înv) A înștiința.

Arhaisme și regionalisme

preînștiința, preînștiințez, vb. I (înv.) a înștiința, a anunța dinainte.

Intrare: preînștiința
preînștiința verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preînștiința
  • preînștiințare
  • preînștiințat
  • preînștiințatu‑
  • preînștiințând
  • preînștiințându‑
singular plural
  • preînștiințea
  • preînștiințați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preînștiințez
(să)
  • preînștiințez
  • preînștiințam
  • preînștiințai
  • preînștiințasem
a II-a (tu)
  • preînștiințezi
(să)
  • preînștiințezi
  • preînștiințai
  • preînștiințași
  • preînștiințaseși
a III-a (el, ea)
  • preînștiințea
(să)
  • preînștiințeze
  • preînștiința
  • preînștiință
  • preînștiințase
plural I (noi)
  • preînștiințăm
(să)
  • preînștiințăm
  • preînștiințam
  • preînștiințarăm
  • preînștiințaserăm
  • preînștiințasem
a II-a (voi)
  • preînștiințați
(să)
  • preînștiințați
  • preînștiințați
  • preînștiințarăți
  • preînștiințaserăți
  • preînștiințaseți
a III-a (ei, ele)
  • preînștiințea
(să)
  • preînștiințeze
  • preînștiințau
  • preînștiința
  • preînștiințaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)