2 definiții pentru prant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
prant sn [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Scândură groasă având lungimea de un stânjen. 2 (Lpl) Muguri uscați.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
prant, pranturi, s.n. (reg.) 1. scândură groasă lungă de un stânjen. 2. (la pl.) muguri uscați.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prant
prant substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)