7 definiții pentru pranic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pranic sn [At: CADE / V: prainic / Pl: -ice / E: ucr праник] (Reg) 1-2 Obiect de lemn în formă (de lopățică sau) de ciocan, cu care se bate ceva, mai ales rufele, când se spală Si: mai2.
1) pránic n., pl. e (rut. pránnik). Nord. Maĭ de bătut rufele la spălat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prainic sn vz pranic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRANIC s. v. mai.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pranic s. v. MAI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pranic (pranice), s. n. – Mai de bătut rufele. Rut. pranyk (Candrea). În Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pranic, pranice, s.n. (reg.) obiect de lemn (în formă de ciocan sau lopățică) cu care se bate ceva (mai ales rufele, când se spală).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |