7 definiții pentru pranic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pranic sn [At: CADE / V: prainic / Pl: -ice / E: ucr праник] (Reg) 1-2 Obiect de lemn în formă (de lopățică sau) de ciocan, cu care se bate ceva, mai ales rufele, când se spală Si: mai2.

1) pránic n., pl. e (rut. pránnik). Nord. Maĭ de bătut rufele la spălat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pranic (pranice), s. n. – Mai de bătut rufele. Rut. pranyk (Candrea). În Trans.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pranic, pranice, s.n. (reg.) obiect de lemn (în formă de ciocan sau lopățică) cu care se bate ceva (mai ales rufele, când se spală).

Intrare: pranic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pranic
  • pranicul
  • pranicu‑
plural
  • pranice
  • pranicele
genitiv-dativ singular
  • pranic
  • pranicului
plural
  • pranice
  • pranicelor
vocativ singular
plural
prainic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)