7 definiții pentru prăpădit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.

PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.

PRĂPĂDÍT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. Care se află în stare proastă, stricat, deteriorat; (despre persoane) cu forțele fizice sau morale epuizate; nimicit, distrus. Mă vezi prăpădit, dar altfel această mînă secată Tot ar mai putea trimite dușmanului o săgeată. HASDEU, R. V. 60. N-aveam nici hrană, nici țol de-nvălit, Și nici o putere!... eram prăpădit! ALECSANDRI, P. A. 50. Cu dorul nu-i de glumit, Că te face prăpădit. HODOȘ, P. P. 40. ◊ (Substantivat, urmat de determinări introduse prin prep. «de» și indicînd persoana în discuție) De ce nu le spui să se mute?Unde să se ducă prăpădiții de ei? PAS, Z. I 31. Un ăla... un prăpădit de amploiat, n-are chioară în pungă și se ține după nevestele negustorilor. CARAGIALE, O. I 44.

PRĂPĂDÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PRĂPĂDI și A SE PRĂPĂDI. 2) (despre obiecte, clădiri etc.) Care a ajuns într-o stare rea sub acțiunea unor factori nocivi; deteriorat; uzat. 3) și substantival (despre persoane) Care este distrus fizicește sau/și moralicește; epuizat; vlăguit. ◊ Om ~ om care trezește compătimire. 4) Care este foarte sărac. /v. a (se) prăpădi

prăpădit a. 1. ruinat; 2. cu totul stricat: haine prăpădite. ║ adv. foarte: prăpădit de slab. ║ m. ticălos: un prăpădit de argat.

prăpădít, -ă adj. Ruinat, stricat. Fig. Perdut, păcătos, ticălos: măĭ prăpăditule! Adv. Foarte aproape de peire: prăpădit de slab.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂPĂDÍT adj., s. 1. adj. v. nimicit. 2. adj. v. extenuat. 3. adj. v. slab. 4. adj., s. v. neputincios. 5. adj. v. amărât. 6. adj. v. ruinat. 7. adj. v. deplorabil. 8. adj. v. uzat. 9. adj. v. sărăcăcios. 10. adj. cheltuit, irosit, risipit, (reg.) părăduit. (O avere ~.)

PRĂPĂDIT adj., s. 1. adj. distrus, nimicit, potopit, zdrobit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.) 2. adj. epuizat, extenuat, frînt, istovit, rupt, secat, secătuit, sfîrșit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Mold.) batojit, (prin Munt.) tîhobit, (înv.) stătut. (S-a întors ~ de la lucru.) 3. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 4. adj., s. incapabil, necapabil, neputincios, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaș, nevolnic, (înv. și reg.) sec, ticălos, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit, (înv.) mișel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) 5. adj. amărît, nenorocit, (fig.) pârlit. (Un funcționar ~.) 6. adj. dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit, ruinat, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 7. adj. deplorabil, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Casa era într-o stare ~.) 8. adj. uzat, (pop. și fam.) paradit. (O cămașă ~.) 9. adj. mizer, mizerabil, sărăcăcios. (Un tîrg ~ de odinioară.) 10. adj. cheltuit, irosit, risipit, (reg.) părăduit. (O avere ~.)

Intrare: prăpădit
prăpădit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăpădit
  • prăpăditul
  • prăpăditu‑
  • prăpădi
  • prăpădita
plural
  • prăpădiți
  • prăpădiții
  • prăpădite
  • prăpăditele
genitiv-dativ singular
  • prăpădit
  • prăpăditului
  • prăpădite
  • prăpăditei
plural
  • prăpădiți
  • prăpădiților
  • prăpădite
  • prăpăditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)