prăștilă sf [At: LEX. MARS., 189 / V: (reg) praș~, preș~ / Pl: ~le și ~li / E: nct] (Pop) Șindrilă.

prăștilă f. Mold. Tr. șindrilă. [Origină necunoscută].

prăștílă f., pl. e (cp. cu bg. praštilo, pateșcă). Olt. Arg. Șiță, șindilă, draniță.

praștilă^[1] sf vz prăștilă^[2] corectat(ă)

preștilă sf vz prăștilă

prăștilă (-le), s. f. – Șindrilă. Bg. praštilo (Candrea).

PRĂȘTILĂ s. v. șindrilă.

prăștilă s. v. ȘINDRILĂ.