3 definiții pentru pozvolire
Explicative DEX
pozvolire sf [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 107/29 / Pl: ~ri / E: pozvoli] (Înv) Permisiune.
Arhaisme și regionalisme
POZVOLIRE s.f. (Mold.) Permisiune. Măria sa craiul ... pozvolire așijderea așa au făgăduit. M. COSTIN. Etimologie: pozvoli. Vezi și pozvol, pozvolenie, pozvoli. Cf. poslușanie (3), pozvol, pozvolenie.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pozvolire, pozvoliri, s.f. (înv.) permisiune, încuviințare, îngăduință, autorizație.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pozvolire
pozvolire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||