povăți vt [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 248/9 / V: ~veți, (cscj) ~ța / Pzi: ~țesc / E: povață] (Înv) 1 A povățui (1). 2 A guverna. 3 A conduce, a călăuzi pe un drum, într-un loc, la cineva.

povăța v vz povăți

poveți v vz povăți

povățuĭésc v. tr. (d. povață). Vechĭ. Conduc. Azĭ. Sfătuĭesc, consiliez. – Vechĭ și -țésc și -țéz.

povăți, povățesc, vb. IV (înv.) 1. a povățui; a sfătui. 2. a conduce, a călăuzi pe un drum, într-un loc la cineva.