5 definiții pentru povârti
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
povârti [At: CADE / V: ~vorti / Pzi: ~tesc / E: bg повъртя] 1-2 vt (Mun; Mol; c. i. sfori, funii) A înfășura sau a lega în jurul unui lemn, al unui par. 3 vt (Îvr; îf povorti) A înclina. 4 vt (Mun) A trânti la pământ. 5 vi (Mun; fig; urmat de determinări numerice introduse prin prepoziția „pe”) A merge pe...
povorti v vz povârti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
povortésc v. tr. (vsl. po-vrŭteti, compus ca și în-vîrtesc și po-vîrnesc). Dos. Aplec, povîrnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
povîrti (-tesc, -it), vb. – A înfășura o funie, o sfoară. Sb. povrtati (Candrea), cf. învîrti.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
povârti, povârtesc, vb. IV (reg.) 1. (despre funii, sfori) a înfășura, a lega în jurul unui lemn, al unui par. 2. (înv.; în forma: povorti) a înclina, a apleca. 3. a doborî, a trânti. 4. (fig.) a merge pe...
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||