povilă¹ sf [At: LB / V: pobilă, pochi ssp, pochilă, pofi ssp, pofil (A și: pofil), pofilă (A și: pofilă), poghi ssp, pogi ssp, pohilă, poj sm, (reg) povie / Pl: ~le, (rar) ~li / E: ucr повиле] 1 (Pop) Curea care trece pe sub coada calului, fixând șaua sau hamul. 2 (Îe) A-i pune (cuiva) pofila (sau pofilul) în nas A nu permite cuiva să facă tot ce dorește. 3 (Îae) A stăpâni pe cineva Si: a înfrâna. corectat(ă)

póvilă, V. pofil.

pobilă sf vz povilă¹

pochi² ssp vz povilă¹ corectat(ă)

pochilă sf vz povilă¹

pofi ssp vz povilă¹ corectat(ă)

pofilă sf vz povilă^1[1] corectat(ă)

poghi^[1] ssp vz povilă¹ corectat(ă)

pogi ssp vz povilă¹ corectat(ă)

pohilă sf vz povilă¹

poj sm vz povilă¹

povie sf vz povilă¹

pófil n., pl. e (sîrb. povi, rus. pahvi, pofil; ceh. pochva, pošva, pošvice, teacă, ham, pl. pochvy, pofil. Cp. și cu rut. póhil, închinăcĭune. V. pojghiță). Cureaŭa de supt coada caluluĭ (la unele felurĭ de hamurĭ și șele). – Și pofĭ și pohĭ, (Munt. est) și pogĭ (Mold. nord) și poghĭ, m. pl. (Fc.), și pófilă, póhilă, póvilă, pl. e (Trans. Olt. ș. a.).

poghĭ și pogĭ, V. pofil.

povilă, povile, s.f. (reg.) 1. curea care trece pe sub coada calului fixând șaua sau hamul. 2. (în forma: pofilă) funie cu care se leagă capul unui cal de picior (ca să nu fugă).