5 definiții pentru postitor
Explicative DEX
postitor, ~oare [At: CORESI, EV. 50 / Pl: ~i, ~oare / E: posti + -tor] (Înv) 1-2 smf, a (Persoană) care postește (1) Si: postnic1 (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care rabdă de foame. 5 a (Îvr; d. viață, trai) Care se desfășoară în posturi2 (1).
postitor m. cel ce postește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
postitór, -oáre adj. și s. Care postește mult timp, vorbind maĭ ales de uniĭ oamenĭ care se exercită să stea nemîncațĭ zecĭ de zile și să se arate publiculuĭ pe banĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Enciclopedice
postitor, -oare, postitori, -oare adj., s. m. și f. (Persoană) care postește, care respectă posturile sau care rabdă de foame. – Din posti + suf. -tor.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
postitor, postitoare, adj. (înv.) (persoană) care postește, care respectă posturile sau care rabdă de foame; postnic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: postitor
postitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)