opțiuni
3 definiții pentru poslușire

Explicative DEX

poslușire sf [At: BIBLIA (1688), 3631/10 / Pl: ~ri / E: posluși] (Înv) 1 Aflare în serviciul cuiva. 2 Slujire. 3 Ajutor. 4 Oficiere a serviciului divin.

Arhaisme și regionalisme

POSLUȘIRE s. f. (ȚR) Slujire. Și poslușire multă foarte și lucrure mari era lui pre pămînt. BIBLIA (1688). Etimologie: posluși. Vezi și poslușanie, posluși, poslușitor, poslușnic.

poslușire s.f. (înv.) 1. servire, slujire; slugărire; ajutare, asistare. 2. oficiere a unui serviciu religios.

Intrare: poslușire
poslușire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poslușire
  • poslușirea
plural
  • poslușiri
  • poslușirile
genitiv-dativ singular
  • poslușiri
  • poslușirii
plural
  • poslușiri
  • poslușirilor
vocativ singular —
plural —