popritură sf [At: HEM 1313 / V: pro~ / E: popri + -tură] (Reg) 1 Pădure tăiată în care este interzis accesul oamenilor Si: (reg) apărătură. 2 (Îf propitură) Pășune sau porțiune dintr-o pășune în care este interzis pășunatul.

propritură sf vz popritură corectat(ă)

popritură, poprituri, s.f. (reg.) 1. pădure tăiată în care este interzis accesul oamenilor; apărătură. 2. (în forma: ropritură) porțiune dintr-o pășune în care pășunatul este interzis.