opțiuni

9 definiții pentru popoța

Explicative DEX

popoța1 vtr [At: ZANNE, P. I, 625 / Pzi: ~țez / E: cf împopoțona, împopoța, împupăza, pupăză] (Reg) 1-2 A (se) împopoțona.

popoța2 [At: JIPESCU, O. 57 / Pzi: ~țez, popoț / E: ctm pop1 + cocoța] 1-2 vtr (Reg) A (se) cocoța. 3 vt (Olt) A incita pe cineva împotriva cuiva.

popoțà v. a cocoța. V. împopoțà.

cocóț și -éz (Munt.), cucúț și -éz (Trans.). gogóț și -éz (Mold. Munt.), gurgúț și -éz (Mold.) și popóț și -éz (Munt.), v. tr. (rudă cu cucă, cucuĭ, gurguĭ, cocuță. – El cocoață, să cocoațe). Pun ceva prea sus: a cocoța un pahar pe dulap, (fig.), un calic în capu meseĭ. V. refl. Cocoșu s’a cocoțat pe gard, (fig.), Țiganu pe tron.

popóț, -át v. tr. V. cocoț.

Sinonime

POPOȚA vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

popoța vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

Regionalisme / arhaisme

popoța1, popoțez, vb. I (reg.) a (se) împopoțona.

popoța2, popoțez, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. (despre oameni) a întărâta, a înverșuna, a incita împotriva cuiva.

Intrare: popoța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • popoța
  • popoțare
  • popoțat
  • popoțatu‑
  • popoțând
  • popoțându‑
 singular plural
  • popoțează
  • popoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • popoțez
 (să)
  • popoțez
  • popoțam
  • popoțai
  • popoțasem
a II-a (tu)
  • popoțezi
 (să)
  • popoțezi
  • popoțai
  • popoțași
  • popoțaseși
a III-a (el, ea)
  • popoțează
 (să)
  • popoțeze
  • popoța
  • popoță
  • popoțase
plural I (noi)
  • popoțăm
 (să)
  • popoțăm
  • popoțam
  • popoțarăm
  • popoțaserăm
  • popoțasem
a II-a (voi)
  • popoțați
 (să)
  • popoțați
  • popoțați
  • popoțarăți
  • popoțaserăți
  • popoțaseți
a III-a (ei, ele)
  • popoțează
 (să)
  • popoțeze
  • popoțau
  • popoțară
  • popoțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)