6 definiții pentru pomi (verb)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pomi1 vr [At: CIAUȘANU, GL. / Pzi: ~mesc / E: pom] (Olt; Mun) 1-2 A se pomăi (1-2).

POMI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „pom (fructifer)”, „de pomi”, „pomicol”. [Var. pomo-. / < fr., it. pomi-, pomo-, cf. lat. pomus].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

POMI- „pom fructifer”. ◊ L. pomum „fruct, poamă” > fr. pomi-, it. id., engl. id. > rom. pomi-.~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a agriculturii care se ocupă cu cultura pomilor fructiferi; ~fer (v. -fer), adj., care produce fructe pomacee; ~form (v. -form), adj., de forma merelor.

Intrare: pomi (verb)
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pomi
  • pomire
  • pomit
  • pomitu‑
  • pomind
  • pomindu‑
singular plural
  • pomește
  • pomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pomesc
(să)
  • pomesc
  • pomeam
  • pomii
  • pomisem
a II-a (tu)
  • pomești
(să)
  • pomești
  • pomeai
  • pomiși
  • pomiseși
a III-a (el, ea)
  • pomește
(să)
  • pomească
  • pomea
  • pomi
  • pomise
plural I (noi)
  • pomim
(să)
  • pomim
  • pomeam
  • pomirăm
  • pomiserăm
  • pomisem
a II-a (voi)
  • pomiți
(să)
  • pomiți
  • pomeați
  • pomirăți
  • pomiserăți
  • pomiseți
a III-a (ei, ele)
  • pomesc
(să)
  • pomească
  • pomeau
  • pomi
  • pomiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)