5 definiții pentru pologit (adj.)

Explicative DEX

pologit2, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 132/17 / V: ~gat / Pl: ~iți, ~e / E: pologi1] 1 (Pop; d. iarbă, holde, tulpini de plante și de arbuști) Culcat la pământ. 2 (Reg; d. plante, maluri; îf pologat) Cu înclinație mică. 3 (Mol; îf pologat) Îmbelșugat.

pologat, ~ă a vz pologit2 corectat(ă)

Sinonime

POLOGIT adj. v. culcat, doborât, tăvălit.

pologit adj. v. CULCAT. DOBORÎT. TĂVĂLIT.

Arhaisme și regionalisme

pologit, pologită, adj. (reg.) 1. (despre iarbă, holde, tulpini de plante etc.) doborât, culcat la pământ (de ploaie, vânt); (despre plante, maluri; în forma: pologat) cu înclinație mică. 2. (în forma: pologat) plin, încărcat, îmbelșugat.

Intrare: pologit (adj.)
pologit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pologit
  • pologitul
  • pologitu‑
  • pologită
  • pologita
plural
  • pologiți
  • pologiții
  • pologite
  • pologitele
genitiv-dativ singular
  • pologit
  • pologitului
  • pologite
  • pologitei
plural
  • pologiți
  • pologiților
  • pologite
  • pologitelor
vocativ singular — —
plural — —
pologat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)