10 definiții pentru policie polichie polici poligie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

policie1 sfs [At: PAMFILE, VĂZD. 169 / V: (reg) ~ice2, ~ichie, ~ci s, ~igie / E: cf polei1] 1 (Reg) Polei1 (1). 2 (Mol; Trs) Chiciură. 3 (Îf polici) Ninsoare în formă de mici particule sferice Si: (reg) mielușei.

policie2[1] s [At: I. CR. IV, 306 / A: nct / Pl: ? / E: nct] (Olt) Copil mic care face ghidușii. corectată

  1. În original, cuv. fără accent; definiția include și precizarea „accent necunoscut”. Am accentuat totuși cuvântul după definiția acestuia din DAR (2002) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLÍCIE s. v. ghețuș, polei.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

policíe1, s.f. sg. (reg.) 1. polei. 2. chiciură. 3. (în forma: polici) ninsoare în formă de mici particule sferice; mielușei.

polície2 s.f. (reg.) copil mic care face ghidușii.

Intrare: policie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • policie
  • policia
plural
genitiv-dativ singular
  • policii
  • policiei
plural
vocativ singular
plural
polichie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poligie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.