14 definiții pentru poleit (adj.)
din care- explicative (11)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLEIT2, -Ă, poleiți, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de metal (prețios) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. ♦ Fig. Învăluit într-o lumină strălucitoare (aurie sau argintie). – V. polei2.
POLEIT2, -Ă, poleiți, -te, adj. Acoperit cu un strat subțire de metal (prețios) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. ♦ Fig. Învăluit într-o lumină strălucitoare (aurie sau argintie). – V. polei2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
poleit2, ~ă a [At: PSALT. 87 / V: (înv) ~lăit, ~liet, ~lit, ~luit, (reg) ~liit / Pl: ~iți, ~e / E: polei4] 1 (D. obiecte) Acoperit în scop decorativ cu un strat subțire de metal, de aur sau de argint sau cu un praf de bronz, cu staniol etc. 2 (Pgn) Care este acoperit cu un strat strălucitor. 3 (Pex) Strălucitor. 4 (Îvr) Cusut cu fir de aur. 5 (Fig; d. stil, limbă, exprimare) Cizelat. 6 (Fig) Cultivat. 7 (Fig) Civilizat. 8 (Îvr; d. fața omului; îf polit) Îngrijit. 9 (Îvr; d. fața omului; îaf) Înfrumusețat. 10 (Îvr; îf poliet) Ipocrit. 11 (Fig) Învăluit într-o lumină aurie sau argintie. 12 (D. obiecte de metal, lentile etc.) Lustruit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poleit3, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 11 / Pl: ~iți, ~e / E: po-3 + leit] 1-2 (Îe) (A fl) leit-~ (A fi) foarte asemănător, (aproape) identic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLEIT 2, -Ă, poleiți, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat subțire de metal (de obicei de aur sau de argint) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. Veneam acasă cu sinul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite. CREANGĂ, A. 14. O cetate frumoasă, care de albă ce era părea poleită cu argint. EMINESCU, N. 14. Parveniții, șireții. seamănă în lume cu fierul poleit: cum se-ntrebuințează, îndată s-a roșit. BOLINTINEANU, O. 149. Mihnea a-mbrăcal cioareci albi, tiviți cu găitane de fir, cizme cu pinteni poleiți. ODOBESCU, S. A. 89. ♦ (Despre păr) Blond, auriu. Născu doi feciori... Cu cosițe poleite Și cu fețe înflorite. ALECSANDRI, P. II 181. ◊ (Poetic) Sub norii subțiri și dezlînați, cu margini poleite, abia se desenează pe bolta purpurie o linie frîntă. BART, S. M. 38. 2. (În expr.) Leit-poleit v. leit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poleit a. daurit: leit poleit, aidoma. ║ n. lucrare de a polei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poleít, -ă adj. Acoperit cu poleĭală. Fig. Cĭoplit, civilizat. Leit poleit, absolut identic, aidoma: acest băĭat e leit poleit tată-su.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polăit, ~ă a vz poleit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poliet, ~ă a vz poleit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poliit, ~ă a vz poleit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polit, ~ă a vz poleit2 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poluit, ~ă a vz poleit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POLEIT adj. suflat, (reg.) poligit. (Obiecte ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLEIT adj. suflat, (reg.) poligit. (Obiecte ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
poleit, -ă, poleiți, -te adj. (intl.) 1. arestat. 2. îmbrăcat în haine de deținut.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
poleit, poleităadjectiv
- 1. Acoperit cu un strat subțire de metal (prețios) sau cu un praf de bronz; făcut să strălucească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Veneam acasă cu sînul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite. CREANGĂ, A. 14. DLRLC
- O cetate frumoasă, care de albă ce era părea poleită cu argint. EMINESCU, N. 14. DLRLC
- Parveniții, șireții. seamănă în lume cu fierul poleit: cum se-ntrebuințează, îndată s-a roșit. BOLINTINEANU, O. 149. DLRLC
- Mihnea a-mbrăcat cioareci albi, tiviți cu găitane de fir, cizme cu pinteni poleiți. ODOBESCU, S. A. 89. DLRLC
-
- Născu doi feciori... Cu cosițe poleite Și cu fețe înflorite. ALECSANDRI, P. II 181. DLRLC
- Sub norii subțiri și dezlînați, cu margini poleite, abia se desenează pe bolta purpurie o linie frîntă. BART, S. M. 38. DLRLC
-
- 1.2. Învăluit într-o lumină strălucitoare (aurie sau argintie). DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- polei DEX '09 DEX '98