pogor s [At: DOSOFTEI / Pl: nct / E: slv погорь „în jos” cf pogorî] (Înv) Coborâre.

1) pogór n. fără pl. (d. pogor 2). Dos. Pogorîre.

pogor s.n. (înv.) coborâre.

pogor, pogoruri, s.n. – Coborâre. ♦ (top.) Pogor, arătură în Slătioara. – Cf. pogorî (MDA).

POGOR, Vasile (1833-1906, n. Iași), scriitor și om politic român. Unul dintre fondatorii „Junimii”, ale cărei ședințe le găzduia în casa sa din Iași (azi Muzeul Literaturii). Versuri umoristice și proză; traduceri din Horațiu, Goethe, V. Hugo, Baudelaire, E.A. Poe, traducerile sale din ultimii doi fiind primele făcute în română. Primar al orașului Iași (febr.-apr. 1881, 188-1891, 1892-1894); în timpul mandatului lui s-au înălțat clădirea Teatrului Național și cea a Universității. Membru al Partidului Constituțional (junimist), ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice (apr.-mai 1870).