13 definiții pentru poghirci
din care- explicative (10)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
poghirci vt [At: KLEIN, D. 401 / V: (îrg) pobârci, (înv) pogări, pobi~, (reg) pogârci, porg~[1], borghirci / Pzi: ~rcesc / E: bg побиркам, srb pabirčiti] (Fșa) 1 (Reg) A aduna cereale, fructe rămase după cules Si: a strânge. 2 (Îrg) A fura.
- Referința încrucișată recomandă varianta de față în forma: porghici — LauraGellner
boghirci v vz poghirci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pobârci2 v vz poghirci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pobirci2 v vz poghirci[1] corectat(ă)
- În original, greșit tipărit: vz poghirici — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pogări v vz poghirci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pogârci2 v vz poghirci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
porghici2[1] v vz poghirci
- În definiția principală, varianta de față este tipărită: porghirci — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pogârcì v. Mold. a culege spicele lăsate în urmă. [Și pobârcì = serb. POBIRČITI, a spicui].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pobîrcésc (Mold.) și pogîrcésc (Mold. Munt.), și poghircésc (Trans.) v. tr. (sîrb. pa-birčiti, a culege spice după seceriș, pabirak, pobîrcire, vsl. pabirĭ, pabirŭkŭ, strugure rămas după cules, pobirŭkŭ, culegere, po-birati, a culege, d. bratiberon, a lua, a culege. V. sobor). Culeg spicele rămase după seceriș, struguriĭ rămașĭ după cules ș. a.: găinile pogîrcesc zoană la treĭerat. V. spicuĭesc, tăbîrcesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poghircésc și pogîrcésc, V. pobîrcesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pogîrci (-cesc, -it), vb. – 1. (Refl.) A se strînge, a se zgîrci, a se boți, a se plisa. – 2. A spicui, a culege spicele căzute. – Var. poghirci, Mold. pogîrji, pobîrci. Sl. grŭciti „a strînge”, cu suf. po-. Ultima var. s-a contaminat cu sl. pobirŭkŭ „culegere”, pabirŭkŭ „strugure necules”, sb. pabirčiti „a spicui”. Explicația din rom. numai pentru ultimul etimon (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 272), este insuficientă. – Der. poghircă, s. f. (Mold., stîrpitură, lepădătură; pleavă de cînepă). Cf. sgîrci, pobir.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
poghirci, poghircesc, vb. IV (reg.) 1. (înv. și reg.; despre cereale sau fructe rămase după cules) a aduna, a strânge. 2. (reg.) a fura.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pogârci, pogârcesc, vb. IV (reg.) a culege spicele lăsate în urmă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||