26 de definiții pentru poghirc pobârci pobir pobirci podbic podgircă podirici porbice polbici porbici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poghirc, ~ă [At: CIHAC, II, 272 / V: (reg) bobir sm, bobircă sf, bobirci, boghirc sm, boghircă sf, pobir, pobirci, pobârci, podbic sm, podgircă sf, podirici, ~gircă sf, ~girci, polbici sm, porbice sf, porbici, pordici, porghic sm, porghice sf, porghici, porgici / Pl: ~rci / E: bg побирък, srb pabirak] 1 sf (Pop; mpl) Fire de cânepă răsărite târziu și nedezvoltate sau rămase după recoltat Si: (reg) bârzoci, posomogi. 2 sf (Reg; pex; csc) Cereale, fructe, legume etc. slab dezvoltate. 3 sf (Reg; pex; csc) Rămășițe dintr-o recoltă compromisă. 4 sf (Reg; îe) Parcă-i ~ Se spune despre un om nepriceput, rămas în urma celorlalți. 5 sm (Trs; îf pobirci, pobârci) Poghircit1. 6 sm (Reg; ccr) Persoană care strânge spicele rămase pe câmp după secerat Si: (înv) poghircitor. 7 sf (Mol) Epitet dat unui om mic de statură, pipernicit. 8 sf (Mun; dep; îf boghircă) Epitet dat unui om cu mintea slabă Si: neghiob, prost. 9 sf (Mol; dep) Epitet dat unui jucător prost la jocurile de noroc. 10 sf (Mol; dep) Epitet dat unei femei urâte. 11 sm (Trs) Plantă târâtoare nedefinită mai îndeaproape. 12 sf (Reg) Păsăre nedefinită mai îndeaproape.

pobârci1 sm vz poghirc[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz poghircă LauraGellner

pobir sm vz poghirc[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz poghircă LauraGellner

pobirci1 sm vz poghirc[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz poghircă LauraGellner

podbic sm vz poghirc[1] corectată

  1. În original: vz poghircă, femininul cuv. poghirc LauraGellner

podgircă sf vz poghirc[1] corectată

  1. În original: vz poghircă, deci trimitere la forma de feminin — LauraGellner

podirici sm vz poghirc[1] corectată

  1. În original: vz poghircă (trimitere la forma de feminin a cuvântului) — LauraGellner

polbici sm vz poghirc[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz poghircă LauraGellner

porbice sf vz poghirc[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz poghircă, aceasta din urmă fiind de fapt femininul cuv. poghirc LauraGellner

porbici sm vz poghirc[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz poghircă LauraGellner

pogârcì v. Mold. a culege spicele lăsate în urmă. [Și pobârcì = serb. POBIRČITI, a spicui].

poghircă f. 1. Mold. firele de cânepă cari n’au putut crește mare: din poghirci se obține cea mai bună calitate de câlți sau canură; 2. mic de stat: parcă-i o poghircă, se zice când cineva rămâne în urmă, de cel ce n’are noroc. [Lit. spic lepădat: și porghic, Tr. podbic = slovean POBERK, spicuit la urmă].

pobîrcésc (Mold.) și pogîrcésc (Mold. Munt.), și poghircésc (Trans.) v. tr. (sîrb. pa-birčiti, a culege spice după seceriș, pabirak, pobîrcire, vsl. pabirĭ, pabirŭkŭ, strugure rămas după cules, pobirŭkŭ, culegere, po-birati, a culege, d. bratiberon, a lua, a culege. V. sobor). Culeg spicele rămase după seceriș, struguriĭ rămașĭ după cules ș. a.: găinile pogîrcesc zoană la treĭerat. V. spicuĭesc, tăbîrcesc.

poghírcă f., pl. ĭ (cp. cu vsl. pabirŭkŭ și pob-, nsl. poberk, cules pe urmă, și cu vsl. *po-grŭčiti, a zgîrci, a chirci. V. pobîrcesc, boghircă). Resturĭ de cînepă rămase după cules (la Bz. la pl.). Om pipernicit, pipiric, stîrpitură, chirtoacă, buricu pămîntuluĭ. Femeĭe urîtă (Vs.). Jucător prost la cărțĭ orĭ la alt joc (Mold.). – În Trans. poghirc, m., o plantă tîrîtoare. – Și porghic, m. și porghice, f. (Mold.), cînepă pipernicită.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pobír s. m. – (Banat) Porumb necopt. Slov. póbir, pobèr „recoltare”, cf. póberek „fruct necules în timpul recoltei”, dar care se culege mai tîrziu. – Cf. pogîrci.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pobârcí, pobârcésc, vb. IV (reg.) v. pogârci.

pobírci (pobârci), s.m. (reg.) persoană care strânge spicele rămase pe câmp după secerat; poghircitor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POGHIRC, Cicerone (1928-2009, n. sat Măscurei, jud. Vaslui), lingvist și filolog român. și Prof. univ. la București și la universități din S.U.A. (Indiana, Michigan, California ș.a.) și Germania (Bochum). Studii de lingvistică comparată a limbilor română și albaneză, în care a pus în evidență elementul autohton al limbii române. Contribuții la „Dicționarul limbii române”. Studii asupra istoriei lingvisticii românești („B.P. Hasdeu, lingvist și filolog”).

Intrare: poghirc
poghirc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pobârci
  • pobârcire
  • pobârcit
  • pobârcitu‑
  • pobârcind
  • pobârcindu‑
singular plural
  • pobârcește
  • pobârciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pobârcesc
(să)
  • pobârcesc
  • pobârceam
  • pobârcii
  • pobârcisem
a II-a (tu)
  • pobârcești
(să)
  • pobârcești
  • pobârceai
  • pobârciși
  • pobârciseși
a III-a (el, ea)
  • pobârcește
(să)
  • pobârcească
  • pobârcea
  • pobârci
  • pobârcise
plural I (noi)
  • pobârcim
(să)
  • pobârcim
  • pobârceam
  • pobârcirăm
  • pobârciserăm
  • pobârcisem
a II-a (voi)
  • pobârciți
(să)
  • pobârciți
  • pobârceați
  • pobârcirăți
  • pobârciserăți
  • pobârciseți
a III-a (ei, ele)
  • pobârcesc
(să)
  • pobârcească
  • pobârceau
  • pobârci
  • pobârciseră
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobir
  • pobirul
  • pobiru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pobir
  • pobirului
plural
vocativ singular
plural
pobirci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podbic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podgircă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podirici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porbice
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polbici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porbici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)