O definiție pentru pocnit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pocnit2, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / Pl: iți, ~e / E: pocni] 1 a (D. oameni) Care a primit o lovitură. 2 a (Pex; d. oameni) Rănit în urma unei lovituri. 3-4 smf, a (Arg) (Om) nebun. 5 sma (Buc; în imprecații; în legătură cu verbul „a se duce”) Diavolul. 6-7 a Crăpat sau spart cu violență și, de obicei, cu zgomot. 8 a (Spc) Fisurat. 9 a Rupt prin întindere, solicitare prea mare.
Intrare: pocnit (adj.)
pocnit1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)