3 definiții pentru pobedit (part.) pobedire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pobedésc v. tr. (vsl. po-bĭediti. V. podidesc). L. V. Înving.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POBEDÍ vb. v. bate, birui, cuceri, înfrânge, întrece, învinge, ocupa, subjuga, supune.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pobedí (-désc, -ít), vb. – A învinge. – Var. povedi. Sl. pobĕditi (Miklosich, Lexicon, 582; Cihac, II, 219). Sec. XVII, înv.Der. podidi, vb. (a învinge, a întrece, a cîștiga), probabil prin asimilare (din sl. podŭdati „a supune”, după Tiktin; din sl. poduiti, după Candrea).

Intrare: pobedit (part.)
pobedit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobedit
  • pobeditul
  • pobeditu‑
  • pobedi
  • pobedita
plural
  • pobediți
  • pobediții
  • pobedite
  • pobeditele
genitiv-dativ singular
  • pobedit
  • pobeditului
  • pobedite
  • pobeditei
plural
  • pobediți
  • pobediților
  • pobedite
  • pobeditelor
vocativ singular
plural
pobedire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pobedire
  • pobedirea
plural
  • pobediri
  • pobedirile
genitiv-dativ singular
  • pobediri
  • pobedirii
plural
  • pobediri
  • pobedirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)