6 definiții pentru pobedi

Explicative DEX

pobedi vt [At: PSALT. 184 / V: ~vedi[1] / Pzi: ~desc / E: slv побѣдити] (Înv) 1 A învinge. 2 A supune. corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: ~vedi~ LauraGellner

povedi2 v vz pobedi

pobedésc v. tr. (vsl. po-bĭediti. V. podidesc). L. V. Înving.

Etimologice

pobedi (-desc, -it), vb. – A învinge. – Var. povedi. Sl. pobĕditi (Miklosich, Lexicon, 582; Cihac, II, 219). Sec. XVII, înv.Der. podidi, vb. (a învinge, a întrece, a cîștiga), probabil prin asimilare (din sl. podŭdati „a supune”, după Tiktin; din sl. poduiti, după Candrea).

Sinonime

POBEDI vb. v. bate, birui, cuceri, înfrânge, întrece, învinge, ocupa, subjuga, supune.

pobedi vb. v. BATE. BIRUI. CUCERI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. OCUPA. SUBJUGA. SUPUNE.

Intrare: pobedi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pobedi
  • pobedire
  • pobedit
  • pobeditu‑
  • pobedind
  • pobedindu‑
singular plural
  • pobedește
  • pobediți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pobedesc
(să)
  • pobedesc
  • pobedeam
  • pobedii
  • pobedisem
a II-a (tu)
  • pobedești
(să)
  • pobedești
  • pobedeai
  • pobediși
  • pobediseși
a III-a (el, ea)
  • pobedește
(să)
  • pobedească
  • pobedea
  • pobedi
  • pobedise
plural I (noi)
  • pobedim
(să)
  • pobedim
  • pobedeam
  • pobedirăm
  • pobediserăm
  • pobedisem
a II-a (voi)
  • pobediți
(să)
  • pobediți
  • pobedeați
  • pobedirăți
  • pobediserăți
  • pobediseți
a III-a (ei, ele)
  • pobedesc
(să)
  • pobedească
  • pobedeau
  • pobedi
  • pobediseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)