3 definiții pentru pneumă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pneumă sf [At: DN3 / P: pne-u~ / Pl: ~me / E: it, lat pneuma] Spirit divin în filozofia stoicilor, care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o.
PNEUMĂ s.f. (În filozofia stoicilor) Spiritul divin care animă lumea, ordonînd-o și dirijînd-o. [Pron. pne-u-. / cf. it. pneuma, gr., lat. pneuma – suflu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PNEUMĂ s. f. (la stoici) spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o. (< fr., gr. pneuma)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: pneumă
pneumă substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
pneumă, pneumesubstantiv feminin
- 1. (În filozofia stoicilor) Spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o. DN
etimologie:
- pneuma DN