3 definiții pentru pluteu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pluteu sn [At: DN3 / Pl: ? / E: it pluteo, lat pluteum] 1 (Ant) Mașină de război în formă de paravan semicircular, folosită pentru a proteja pe asediatori în timpul atacurilor zidurilor unei cetăți asediate. 2 Panou de marmură sau de lemn care protejează corul, altarul sau prezbieriul bisericilor catolice. 3 Ladă sau scrin pentru păstrarea lucrurilor prețioase.

PLUTÉU s.n. 1. (Ant.) Mașină de război în formă de paravan semicircular, folosită pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăți asediate. 2. Panou de marmură sau de lemn care protejează altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ♦ Ladă sau scrin pentru păstrarea lucrurilor prețioase. [Pron. -teu. / Cf. it. pluteo, lat. pluteum – perete de apărare].

PLUTÉU s. n. 1. (ant.) mașină de război, paravan semicircular, pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăți asediate. 2. panou de marmură sau de lemn care protejează altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ◊ ladă, scrin pentru păstrarea lucrurilor prețioase. (< lat. pluteum)

Intrare: pluteu
pluteu (pl. -ri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pluteu
  • pluteul
  • pluteu‑
plural
  • pluteuri
  • pluteurile
genitiv-dativ singular
  • pluteu
  • pluteului
plural
  • pluteuri
  • pluteurilor
vocativ singular
plural
pluteu (pl. -ee) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pluteu
  • pluteul
  • pluteu‑
plural
  • plutee
  • pluteele
genitiv-dativ singular
  • pluteu
  • pluteului
plural
  • plutee
  • pluteelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)