4 definiții pentru plugărel (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plugărel1 sm [At: MARIAN, NA., 324 / Pl: ~ei / E: plugar + -el] 1-4 (Pop; șhp) Plugăraș (1-2, 4-5).

PLUGĂRÉL, plugărei, s. m. Plugăraș (2). Și-și luase bădișorul Tăvala și plugușorul, Cei doisprece bourei Și doisprece plugărei. TEODORESCU, P. P. 148.

PLUGĂRÉL, plugărei, s. m. (Rar) Plugăraș. – Din plugar + suf. -el.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plugărél1, plugăréi, s.m. (pop.) plugăraș.

Intrare: plugărel (persoană)
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plugărel
  • plugărelul
  • plugărelu‑
plural
  • plugărei
  • plugăreii
genitiv-dativ singular
  • plugărel
  • plugărelului
plural
  • plugărei
  • plugăreilor
vocativ singular
  • plugărelule
  • plugărele
plural
  • plugăreilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plugărel (persoană)

  • exemple
    • Și-și luase bădișorul Tăvala și plugușorul, Cei doisprece bourei Și doisprece plugărei. TEODORESCU, P. P. 148.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • plugar + sufix -el.
    surse: DLRM