PLIVIT², pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri sau plante cultivate) Curățat de buruieni. 2. (Despre pomi, vie, plante) Curățat de lăstari, de cârceii, de frunzele etc. care sunt de prisos. – V. plivi.

plivit², ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 173 / Pl: ~iți, ~e / E: plivi] 1 a (D. plante sau terenuri cultivate) Curățat de buruieni. 2 a (D. plante de cultură sau părți ale lor) Curățat de cârcei, de lăstari, de frunze etc. care sunt de prisos. 3 sf (Reg) Legătură la snopul de grâu.

PLIVIT², -Ă, pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri sau plante cultivate) Curățat de buruieni. 2. (Despre pomi, vie, plante) Curățat de lăstarii, de cârceii, de frunzele etc. care sunt de prisos. – V. plivi.

PLIVIT², -Ă, pliviți, -te, adj. 1. (Despre terenuri cultivate și despre culturi) Curățat de buruieni. În locul straturilor plivite, cucuta crescuse naltă cît casa. CONTEMPORANUL, VI 107. ◊ Fig. Dicționariului [Societății Academice] cel cu vorbe numai plivite, alese și mai cu seamă croite de pe curata lătinie... ODOBESCU, S. III 173. 2. (Despre pomi sau vița de vie) Curățat de lăstarii și de cîrceii de prisos.

plivít, -ă adj. Curățat de buruĭene. Fig. Cĭoplit. Adv. A vorbi plivit, a vorbi delicat (V. buruĭenos). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a plivi de multe orĭ: plivitu buruĭenilor.