2 definiții pentru plicuit
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plicui vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. plicuiesc
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
plicui, plicuiesc, vb. IV (înv.) a pune într-un plic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: plicuit
plicuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
plicui, plicuiescverb
- 1. A introduce, a închide o scrisoare în plic. DLRLC
- Plicui și pecetlui această scrisoare. FILIMON, C. 83. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.