14 definiții pentru pleni plen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pleni- [At: DN3 / V: plen- / E: it pleni-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Deplin. 2 Plin.

PLENI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „deplin”, „plin”. [Var. plen-. / < it. pleni-, cf. lat. plenus].

PLENI- elem. „plin”. (< it. pleni-, cf. lat. plenus)

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei adunări constituite; p. ext. adunare la care participă toți membrii. – Din lat. plenum.

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei asociații constituite; p. ext. adunare a unei asociații la care participă totalitatea membrilor ei. – Din lat. plenum.

PLEN s. n. Totalitatea membrilor unei organizații sau unei asociații constituite; p. ext. adunare la care participă totalitatea membrilor. Plenul comitetului de redacție.

PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. [Var. plenum s.n. / < lat. plenum, cf. gr. plein, germ. Plenum].

PLEN s. n. totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. (< lat. plenum)

PLEN n. 1) Totalitate a membrilor unei organizații sau a unei asociații. 2) Adunare a unei organizații sau asociații la care iau parte toți membrii. /<lat. plenum


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin.

Intrare: pleni
pleni
invariabil (I1)
  • pleni
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plen
  • plenul
  • plenu‑
plural
  • plenuri
  • plenurile
genitiv-dativ singular
  • plen
  • plenului
plural
  • plenuri
  • plenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)