PLENARĂ ~e f. Întrunire cu participarea tuturor membrilor unui organ de conducere. /<lat. plenarius

PLENAR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius.

plenar, ~ă a [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 135 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: lat plenarius, -a, -um] 1 a (D. ședințe, adunări, reuniuni etc.) Care se ține cu participarea tuturor membrilor Si: (liv) plenitudinar. 2 sf Consfătuire, ședință, adunare etc. la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 3 sf (Îs) ~ lărgită Adunare la care participă și persoane care nu fac parte din unitatea respectivă. 4 a (Liv) Întreg. 5 a (Liv) Complet. 6 a (Liv) Desăvârșit.

PLENAR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. (Livr.) Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius.

PLENAR, -Ă, plenari, -e, adj. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. Trimisul moldovenesc le va mai citi în ședință plenară următoarea ironică scrisoare din partea lui însuși Ion-vodă. HASDEU, I. V. 57. Să facem în ședință plenară și publică ceea ce n-am făcut în secțiuni. KOGĂLNICEANU, S. A. 135. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire la care participă toți membrii unui for de conducere. Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn. ♦ (Substantivat, în expr.) Plenară lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din unitatea respectivă. În zilele de 19 și 20 august 1953 a avut loc plenara lărgită a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn.

PLENAR adj. (Despre ședințe, adunări) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. // s.f. Ședință, adunare la care participă toți membrii unei organizații, ai unei instituții etc. ◊ Plenară lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația sau din unitatea repectivă. [Cf. fr. plénier, it. plenario].

PLENAR, -Ă adj. 1. (despre ședințe, adunări) cu participarea tuturor membrilor. ◊ (s. f.) ședință, adunare la care partipică toți membrii unei organizații, instituții etc. ♦ ~ă lărgită = plenară la care participă și persoane care nu fac parte din organizația respectivă. 2. deplin, întreg, complet; plenitudinar. (< lat. plenarius)

congres-adunare-plenară s. n. Congres cu caracter de adunare generală ◊ „Va lua parte la cel de al XX-lea Congres-Adunare-Plenară al Comisiei internaționale pentru exploatarea științifică a Mării Mediterane.” Sc. 17 X 66 p. 3 (din congres + adunare plenară; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 330)

plenară s. f., g.-d. art. plenarei; pl. plenare

plenară s. f., g.-d. art. plenarei; pl. plenare